Back To Top

Символика Ниморен

STEMA ŞI DRAPELUL SATULUI NIMORENI,

comuna Nimoreni, raionul Ialoveni

 

Explicaţie

 

Câmpul roşu-vişiniu al scutului heraldic şi al pânzei drapelului personifică râul Işnovăţ, apă pe care este aşezat satul Nimoreni.

Râul Işnovăţ este pentru prima oară amintit într-un act de la Alexandru cel Bun din 10 februarie 1429[1], în varianta „Vâşneveţ”. Hidronimul provine de la apelativul ucrainesc „vâşnea” – „vişin, vişină” şi înseamnă „valea crescută cu vişini[2]. Din spusele localnicilor se ştie că în locul unde izvorăşte Işnovăţul, lângă mănăstirea Căpriana, există copaci de vişini crescând sălbatic şi în zilele noastre. Vom menţiona şi faptul că în documentul deja citat din 1429 mănăstirea Căpriana apare cu numele „mănăstirea Vâşneveţ, unde este egumen Chiprian”.

Culoarea vişinie nu este o culoare heraldică clasică, ci una cu totul individuală, folosită în Republica Moldova până în prezent doar în stema şi drapelul oraşului Ialoveni[3], unde de asemenea face referire la râul Işnovăţ. Acest smalt poate fi considerat ca o armă heraldică grăitoare, căci vişinul şi fructul său – vişina – au dat limbii române şi denumirea râului, şi denumirea acestei nuanţe de roşu.

Cei trei peşti de argint, plutind unul după altul în cerc spre senestra (stânga heraldică), simbolizează una din principalele ramuri ale economiei satului – piscicultura. Cele două iazuri foarte mari şi mai multe pepiniere de peşte aduc un venit considerabil constant nimorenilor.

În acest context, este de remarcat faptul că iazurile importante de la Nimoreni sunt menţionate şi în secolul al XVIII-lea, în mărturia hotarnică a moşiei de la 1777: „Şi pe moşie[a] Mimorenii sunt 3 iazuri[:] însă iazu cu moară, în vatra satului, altu iazu pe Vale[a] Catărgii şi alt iazu este din parte[a] di gios a Mimorenilor ce-i zicu Iazu Bogdanu, care s-au cumpărat de la răzăşi. Diosăbit mai este alt iazu pe parte[a] Bostancilor...”[4]

Floarea de crizantemă (Chrysanthemum indicum) de aur, în jurul căreia plutesc peştii, arată faptul că o altă preocupare economică de succes a localnicilor a fost şi rămâne producţia de seră, care înainte vreme era practicată aproape în fiecare gospodărie. Aici se creşteau roşii, castraveţi, trandafiri, garoafe, crizanteme şi alte culturi. Creşterea crizantemelor a rămas una din cele mai rezistente preocupări, încât a determinat prioritate acestei flori ca emblemă[5]. Formula crizantemei heraldice din stema Nimorenilor a fost inspirată din desenul sigiliului-emblemă a împăratului Japoniei:

 

Pentru această stemă este importantă şi semantica tradiţională a florii de crizantemă. În tradiţia orientală, dar care a pătruns demult şi în Europa, crizantema este simbolul soarelui, al longevităţii şi nemuririi, al plenitudinii şi totalităţii. De asemenea, crizantema este un simbol al toamnei, al liniştii de după terminarea muncilor câmpului. Ca emblemă a toamnei, floarea de crizantemă este opusă florii de prun – emblemă a primăverii[6]. Astfel, floarea de crizantemă preia această simbolică largă, aducând stemei împlinire şi bogăţie.

Mitra mitropolitană de aur, care surmontează întreaga compoziţie evocă faptul că în această localitate s-a născut mitropolitul Basarabiei Gurie Grosu (* 1 ianuarie 1877, Nimoreni – † 14 noiembrie 1943, Bucureşti; (†) Mănăstirea Cernica, Bucureşti), o personalitate bisericească şi de cultură excepţională în destinul provinciei dintre Prut şi Nistru, un om extrem de evlavios si unul din promotorii românismului în Basarabia (a fost fondator al Partidului Naţional Moldovenesc, a publicat primul abecedar din Basarabia cu litere latine, a sfinţit Actul Unirii de la 27 aprilie 1918)[7]. Nimorenii se mândresc pe bună dreptate cu acest consătean al lor.

Coroana sătească de aur care timbrează scutul, în conformitate cu normele heraldice naţionale, se referă la faptul că satul Nimoreni este sat-reşedinţă de comună.

Drapelul satului a fost elaborat în baza stemei.

 

Dr. Silviu TABAC

07 ianuarie 2012, Chişinău



[1] DRH, A, vol. I, p. 124-125.

[2] Ion Dron, Studii şi cercetări, Chişinău, 2001, p. 300; Idem, Chişinău. Schiţe etnotoponimice, Chişinău, 2001, p. 63-84.

[3] Silviu Andrieş-Tabac, Noile simboluri heraldice ale oraşului Ialoveni, în Simpozion de numismatică dedicat împlinirii a 125 de ani de la proclamarea independenţei României. Chişinău, 24-26 septembrie 2002: Studii, note şi comunicări, Bucureşti, 2003, p. 277-284.

[4] L. T. Boga, Documente basarabene, vol. XX. Mărturii hotarnice (1602-1604), Chişinău, 1938, p. 90.

[5] Dacă aceasta nu este acceptată, crizantema poate fi înlocuită cu roza heraldică, cu crinul heraldic sau cu o ciotcă, ca simbol al preocupării tăierii şi vânzării lemnelor şi a poreclei colective de „ciotcari”.

[6] Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, Bucureşti, 1995, vol. 2, p. 390-391; Hans Biedermann, Dicţionar de simboluri, vol. I, Bucureşti, Ed. Saeculum I. O., 2002, p. 116-117; Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Timişoara, 1994, p. 50.

[7] Tudor Ţopa, Nimoreni, în Localităţile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat, vol. 9, Chişinău, 2009, p. 218-219; Mitropolitul Gurie – misiunea de credinţă şi cultură: culegere de articole şi studii despre Mitropolitul Gurie (Grosu) al Basarabiei (1877-1943), Chişinău: Epigraf, 2007.